Archive for the ‘Carte’ Category

The Road Not Taken


Two roads diverged in a yellow wood,
And sorry I could not travel both
And be one traveler, long I stood
And looked down one as far as I could
To where it bent in the undergrowth;
Then took the other, as just as fair,
And having perhaps the better claim,
Because it was grassy and wanted wear;
Though as for that the passing there
Had worn them really about the same,
And both that morning equally lay
In leaves no step had trodden black.
Oh, I kept the first for another day!
Yet knowing how way leads on to way,
I doubted if I should ever come back.
I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
Two roads diverged in a wood, and I-
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference.

 

by Robert Frost

I’ll Never Be the Same

It’s OK, Very Good

 

 

The certainty of uncertainty
is my uncertainty’s certainty.
It’s from this my discomfort is stemming —
yesterday could be useless today,
tomorrow might be more yesterday,
today could be tomorrow’s bidding.
I am not the sum of my past segments
or the product of my former moments.
While Life’s labyrinth walking,
attentive to the path I must be.
The way through might be in back of me,
regardless of which way I’m facing.
When blocked and unsure of what to do;
it’s an about face I might pursue.
The past is the present informing
and does not force or form all that is —
the here, now, is not the whole of past’s says.
Enough said is not enough saying.
So, I do the work of being there,
and rest assured, I will get somewhere
Change is scary and disconcerting;
and, I get bogged down in lethargy.
I need the energy of synergy.
No one is saved from unknowing,
all must walk the walk with confusion
enduring delusion’s allusion.
Discernment is not inspiring —
the discontent of my certainty
makes me content with uncertainty.
So, I am present and start doing
to the best of my abilities,
enjoying possibilities.
And, I continue to continue
hoping for, ”It’s OK, very good”

Iubeste si fa ce vrei

“În limba ta există o vorbă a trecutului care-mi pare, într-un fel, mai adevărată astăzi decât oricare alta.

Este cea a lui Augustin, “iubeşte şi fă ce vrei”. Căci dacă iubeşti cu adevărat – s-a spus – nu mai faci aceea ce vrei, doar ce trebuie. Poate că lumea de azi e uneori smintită pentru că a despărţit pe «fă ce vrei» de «iubeşte». Ea şi-a luat toate libertăţile şi face tot ce-i place, dar nu iubeşte întotdeauna. (…) S-a sfârşit cu lumea aproapelui; este o lume a departelui nostru, cea în care trăim şi se va trăi. “

(…)

Acest fragment este dintr-o scrisoare scrisă de Constantin Noica fiului său, atunci când a aflat că acesta s-a călugărit. Scrisoarea a fost publicată sub titlul “Scrisoare către Rafail”, în penultimul număr al revistei “Prodromos” (8-9 din 1968). L-am găsit zilele trecute pe Internet și m-am gândit să-l împărtășesc.

Aici puteti citi intreaga scrisoare:
http://rafailnoica.wordpress.com/2009/01/08/constantin-noica-scrisoare-catre-rafail/

Cine Moare?

Vorbe de:     Pablo Neruda

 

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi

traiectorii;

cine nu isi schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou;

cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii,

acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

 

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;

cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplinii un vis;

cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

 

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;

cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim …

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare,

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.

Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.

Daca va fi sa furi, fura o sarutare.

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.

Daca va fi sa doresti sa fi fericit, doreste-ti in fiecare zi…

Recenzie conferinta Neagu Djuvara

Saptamana aceasta am avut deosebita plăcere si onoare sa fiu prezent la conferința domnului profesor Neagu Djuvara.

Conferinţa s-a desfăşurat în Aula Universităţii de Petrol-Gaze. Participanţii s-au putut pune la curent şi cu ultimele noutăţi prezentate de Humanitas la Bookfest şi  au putut cumpăra volumele profesorului Neagu Djuvara.

Tema conferintei: “Cum am trecut eu prin cele trei războaie ale secolului 20”.

Discursul domnului profesor a fost o discuție liberă formulată ca o lecție de istorie prezentată prin propria experiența,  urmat de intrebari ale publicului si autografele de final.

De remarcat faptul ca pe toata durata prezentarii Domnul Profesor, care peste 3 luni va implini onorabila varsta de 96 de ani a stat in picioare in fata audientei!

Audiența a fost formată din profesori ai Universitatii Upg, studenti ,profesori de istorie din Ploiești care au adus bineinteles clase de elevi care din nou bineinteles nu au rezistat pana la sfârșit – in schimb au fost linistiti pe durata conferintei.

Personal am citit decat o singura carte de-a domniei sale: “Între Orient şi Occident” si am ascultat Audiobook-ul:

“O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri” pe care l-am cumparat pentru a-l face cadou.

 

 


April 2019
S M T W T F S
« May    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930