MereuVerde

“În limba ta există o vorbă a trecutului care-mi pare, într-un fel, mai adevărată astăzi decât oricare alta.

Este cea a lui Augustin, “iubeşte şi fă ce vrei”. Căci dacă iubeşti cu adevărat – s-a spus – nu mai faci aceea ce vrei, doar ce trebuie. Poate că lumea de azi e uneori smintită pentru că a despărţit pe «fă ce vrei» de «iubeşte». Ea şi-a luat toate libertăţile şi face tot ce-i place, dar nu iubeşte întotdeauna. (…) S-a sfârşit cu lumea aproapelui; este o lume a departelui nostru, cea în care trăim şi se va trăi. “

(…)

Acest fragment este dintr-o scrisoare scrisă de Constantin Noica fiului său, atunci când a aflat că acesta s-a călugărit. Scrisoarea a fost publicată sub titlul “Scrisoare către Rafail”, în penultimul număr al revistei “Prodromos” (8-9 din 1968). L-am găsit zilele trecute pe Internet și m-am gândit să-l împărtășesc.

Aici puteti citi intreaga scrisoare:
http://rafailnoica.wordpress.com/2009/01/08/constantin-noica-scrisoare-catre-rafail/